Dansul ca forma de exprimare

Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie". De aici rezultă două motive pentru care dansul are funcţie terapeutică şi totodată două rezultate terapeutice, care în cadrul terapiei prin dans se susţin reciproc.

Dansul este manifestarea Instinctului Vieţii (fie că i se zice Energie creatoare, libido sau bucurie de a trăi), în evoluţia sa către spiritualitate, către identificarea cu ceea ce este nemuritor. De aceea, exprimarea prin dans poate fi materia primă şi modalitatea de realizare a procesului de individuaţie.
Dansul este cea mai veche forma de exprimare umana, nu se stie cu exactitate cand a aparut in viata oamenilor, insa acesta s-a dezvoltat, mai intai, avand un caracter ritualic pentru ca mai tarziu sa devina o forma de comunicare nonverbala, capatand o tenta senzuala. Aceasta arta ce reflecta miscarea trupului omenesc ne dezvaluie emotiile, starile sufletesti, gandurile. Exprimând aceasta perceptie prin forma dansului, oamenii afirma placerea de-a exista, dansul fiind un limbaj universal si nelimitat. În zilele noastre dansul de societate, prin toate formele sale este mai popular ca niciodata.